Despre mine in ZF

Friday January 05th 2007, 10:00 pm
Filed under: none

NEVOIA DE MODELE
Alergatorul de cursa lunga (I+II)
de Cristian Crisbasan

Prin 2002 am dat peste o publicatie online de arta vizuala. Initial, am crezut ca este un site strain, apoi ca e facut de niste artisti romani care traiesc in Occident. Nici una, nici alta. Era fostul artphoto - actualul Pavilion -, vehiculul de comunicare al miscarii artistice cu acelasi nume fondate de Razvan Ion.

Tot ce vedeam acolo era ca o gura de aer proaspat. In peisajul prafuit, retrograd si mediocru al site-urilor autohtone dedicate artelor vizuale, “artphoto” era perfect racordata la nivelul de sus al artei contemporane internationale.

La scurta vreme, “artphoto” avea sa apara si tiparita, devenind repede una dintre cele mai bune publicatii de gen din Europa.

Si am constatat - inca o data - aceasta schizofrenie: lucruri apreciate ca foarte valoroase “afara” in tara sunt necunoscute. Astazi, devenita Pavilion, dupa niste ani de lupta revista a reusit sa-si impuna valoarea internationala si in tara. Iar aceasta miscare artistica - prin mijloacele ei de comunicare - a fost si este un excelent ambasador al Romaniei in strainatate.

Pentru toate aceste merite scriu astazi despre Razvan Ion. Artist vizual de valoare, teoretician profesionist al noilor mijloace artistice contemporane (imagine digitala, video, new media, instalatii), curator, scriitor, Razvan Ion este si un bun manager cultural, specie extrem de rara la noi. Personaj controversat, incomod, liber in gandire, fara frica si complexe, orgolios, enervant de tenace, invidiat pana la disperare si ura, Razvan Ion a reusit, in ciuda tuturor obstacolelor si capcanelor, sa razbata pana la urma. Pentru mine este tot ceea ce conteaza: valoarea rezultatelor muncii lui. Pentru ca dupa el, ca dupa fiecare dintre noi, asta este tot ce va ramane.

Razvan Ion s-a nascut la 24 mai 1970, in Bucuresti. La 14 ani, primeste cadou de la tatal lui un aparat foto Smena. Face fotografii, dar fara sa-si dea seama, pe atunci, ca asta va fi calea lui.

In 1988, dupa liceu, primul sau loc de munca este acela de sculer-matriter la “Electronica”. Intra apoi la Facultatea de romana-engleza a Universitatii Bucuresti. In 1990 este batut crunt de mineri si, marcat profund de aceasta experienta, se apuca de jurnalism, ca forma de protest. In 1991, intra, prin concurs, reporter la Romania libera. Aici face parte din echipa care a descoperit celebra “groapa de la Berevoiesti”. Se muta la Tineretul liber iar, in 1994, are sansa de a-si continua studiile in Olanda. Acolo sta pana in 1998, studiind literatura comparata. In toti acesti ani continua sa faca fotografii.

Insa abia in 1999 vine momentul de cotitura. Cineva din afara tarii (Franta) vede niste fotografii facute de Razvan si-i organizeaza prima expozitie personala, la Muzeul National de Arta din Cluj. Este momentul in care realizeaza ca pentru asta este facut si capata incredere in talentul sau de artist vizual.

In 2002 lanseaza editia online (website), iar in 2003 pe cea tiparita a revistei artphoto. Cu proiectul artphoto el afirma clar si public crezul sau: arta cu implicare sociala si politica.

Revista creste constant, este tot mai apreciata de elitele artei contemporane europene, fapt ce-l ajuta pe Razvan Ion sa organizeze in 2005 la Bucuresti, impreuna cu Eugen Radescu, un festival international de arta contemporana care, datorita succesului avut, se transforma in 2006 in prima editie a Bienalei de Arta Contemporana de la Bucuresti. Prestigiul european al lui Razvan Ion il ajuta sa-l aduca pe unul dintre cei mai buni curatori ai momentului - Zsolt Petranyi -, precum si un grup de valorosi artisti contemporani din Occident. Tot in 2006, artphoto devine Pavilion, revista de arta si cultura contemporana, distribuita pe 5 continente.
Razvan Ion a avut pana acum, in tara si strainatate, 12 expozitii personale si peste 35 de grup. A fost visiting professor la Facultatea de Arte a Universitatii Berkeley din California in 2004, iar anul acesta va tine un curs la Facultatea de Arte a Universitatii Derby din Marea Britanie. A beneficiat de un rezidentiat artistic la New York si San Francisco (2004) si anul acesta va fi artist-rezident la Londra.

A fost invitat sa tina numeroase lectures in institutii de arta si cultura din tara si strainatate, pe una dintre temele sale de specializare: surveillance, art and politics.

In 2004 a publicat prima carte de autor “visual_wittness”, cu eseuri despre creatia sa semnate de Tetsuo Kogawa, Lev Manovich, Mark Durden, Zsolt Petranyi si Dana Altman.

A reusit sa-l aduca in tara pentru prima oara (in 2005) - pentru o sesiune de portfolio reviews si conferinte - pe marele artist vizual german Andreas Muller-Pohle, editorul prestigioasei si longevivei reviste European Photography.

Dar, mai presus de toate, Razvan Ion a reusit sa convinga elitele artei contemporane mondiale ca in Romania exista tineri artisti care tin pasul cu mersul actual al artei si, mai ales, cu dezvoltarea noilor mijloace de exprimare artistica: imaginea digitala, video, new-media, instalatiile si computerul. Iar prima Bienala de Arta Contemporana de la Bucuresti (26 mai - 27 iunie 2006) a demonstrat cu prisosinta asta.

Plecat de la postul de sculer-matriter la Electronica (in 1988) si ajuns astazi unul dintre valorosii artisti vizuali si teoreticieni europeni, l-am intrebat pe Razvan Ion ce a fost cel mai greu in tot acest parcurs al sau. Si mi-a raspuns la fel ca 95% din cei pe care i-am portretizat pana acum: mentalitatile retrograde si reactionare din Romania. Si lipsa de respect. “Odata, am fost scuipat de unul care conducea un mare BMW 4×4 pe contrasens doar fiindca eu am un amarat de Matiz si-i stateam in cale”.

Care ar fi coordonatele esentiale ale vietii sale?

“Jumatatea mea, laptop-ul meu Apple, revista PAVILION, cartile mele si pisica Toth… Viata mea personala se identifica cu cea profesionala. Nu dau raportul nimanui, nu semnez condica”. Ii este greu sa nominalizeze trei carti - lista e prea lunga. Imi spune totusi, dupa cateva momente de gandire: Meteorii de Michel Tournier, Idiotul de Dostoievski si Viata politica a trupurilor moarte de Katherine Verdery.

Ce planuri de viitor are? Revista PAVILION, organizarea urmatoarelor editii ale Bienalei de la Bucuresti si, mai ales, o mai mare implicare in politic, in spatiul public. “A venit momentul sa ma concentrez mai mult pe latura politica a demersului meu artistic. Am decis sa ma implic in viata sociala ca om politic. Deocamdata invat si ma adaptez, dar hotararea e luata. Eu cred ca voi putea schimba ceva in bine mai mult decat au facut altii pana acum. Nu vreau sa schimb societatea, ci clasa politica din interior. Pana acum, clasa politica s-a mulat doar pe o societate mediocra, fara sa aduca un proiect de mentalitate noua, moderna, europeana, fara sa forteze schimbarea prin aplicarea consecventa a unei strategii pe termen lung, cu directie clara. Clasa politica ar fi trebuit sa traga societatea dupa ea, impunandu-si proiectul cu fermitate. Este clar ca o clasa politica ce reflecta 100% societatea romaneasca asa cum este ea acum este o solutie gresita, care impiedica progresul. Se intampla asa de peste 16 ani. Nu poti aplica reforme care cer un anumit tip de mentalitate intr-o societate care are o mentalitate opusa. Pana acum, clasa politica n-a facut decat sa pacaleasca oamenii ca sa le ia voturile in folos propriu”.

Va reusi? Ramane de vazut. Dar este clar ca in zona artistica, prin ceea ce a facut pana acum, Razvan Ion a reusit sa schimbe ceva.

Publicat in Ziarul Financiar, 22 septembrie 2006/13 octombrie 2006


No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

Line and paragraph breaks automatic, e-mail address never displayed, HTML allowed: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>

(required)

(required)


 






COPYRIGHT PAVILION & THE AUTHORS. ALL RIGHTS RESERVED IN ALL COUNTRIES. THE VIEW EXPRESSED IN THIS PAGES ARE NOT NECESSARILY THOSE OF THE PUBLISHERS. PAVILION IS A REGISTERED MARK OF ARTPHOTO ASC.